First love III

Posted On 19/11/2009

Înregistrat sub My life

Comments Dropped 3 responses

O seara neasteptata

 

Cel mai dor de el imi este atunci cand trec 2-3 zile de la ultima noastra intalnire. Pe 6 octombrie eram in pat si imi scriam la engleza. Era ca 9 fara ceva seara. Deodata suna telefonul. Ma intrebam cine putea fi la ora asta. Ma ridic din pat si ma indrept spre telefon, crezand ca e Andreea. Cand ma uit, scria numele lui T. M-am blocat, bataile inimii s-au accentuat, picioarele nici nu le mai simteam. Chiar el sa ma sune? Pe mine? De ce?

-Da?

-Buna. Ce faci?

-Bine tu?

-Bine, sunt pe afara.

-Aha…

A urmat o pauza de cateva secunde. Nimeni nu mai zicea nimic. Nu stiam ce sa ii spun si probabil nici el.

-Zi.. de ce m-ai sunat?

-Vii sambata la balul bobocilor de la Ovidius cu mine?

8 octombrie, seara mult asteptata a venit. La ora 21:31 m-a sunat T. pentru ca ajunsese in fata casei mele. Cand am iesit din curte, m-a pupat ca de obicei pe obraz si am mers la masina tatalui sau. Mi-a deschis portiera, am urcat si am plecat.

La club, am stat la bar cu T. Am simtit o apropriere intre noi… Genunghii nostrii apropriati, se atingeau uneori. Stateam mai aproape ca niciodata, obrajii nostrii erau lipiti si ne vorbeam la ureche. Apoi mi-a si zambit dintr-o data. I-am raspuns la zambet… Si m-a luat in brate… si mi-a dat drumul. Si a stricat toata seara cand pe la 2 noaptea a aparut Adriana. I-a placut mai demult de ea, dar se pare ca nu i-a trecut de tot. E o tipa satena si mai scunda ca mine. A aparut si pe celebrul site de pitipoance. Pozele cu ea aici: click Si T. s-a belit la ea, si ii curgeau balele si parca vroia sa se duca la ea….

La plecare ne-a luat mama lui, astfel mi-a facut cunostiinta cu ambii lui parinti.

-Vroiai sa nu te conduc?

-Nu… E bine ca m-ai condus.

Intr-o seara jucam adevar sau provocare cu el si l-am intrebat daca e adevarat ca ii place o fata. Raspunsul lui: da.

Eu: Pot sa te intreb ceva?

T:zi

eu:cum o cheama pe fata de care iti place?

T:nu ai vrea sa stii…  o sa iti zic mai in colo

eu: dc nu as vrea?

T: o sa iti zic mai in colo

eu: cand?

T: cand ne intalnim

eu: De ce atunci? vrei sa ma tii in suspans?

T: da…

eu: de ce atunci?

T: o sa vezi

 

Si ne-am indepartat… si nu mi-a mai zis nimic. Si se joaca cu mine. Mi-as dori sa ma pot desprinde de el, fie chiar si pentru o clipa. Sa ma pierd si sa uit de el, de noi, sa sterg tot, sa nu-mi pese, sa nu mai plang si sa nu mai simt nimic, nimic… Dar nu pot. Si nici nu vreau sa pot. Ma doare atat de tare dorul de el si nici nu stie. Si sunt singura din nou. Eu cu mine, de prea multe ori cu mine… Cu el de prea putine ori. Ma raneste cu vorbele lui. Sunt si eu om.. plang, rad si sufar. Ma intreb daca stii. Nu sunt un obiect pe care sa il folosesti si pe care sa il uiti pana cand ai iar nevoie de el. Oare tie nu iti e dor?

Mie imi e dor, dupa asa multa asteptare, mi-e dor sa fiu cu tine doar si pentru o clipa. Cand nu te vad, timpul trece greu. Cand nu te aud, simt cum te pierd. Te indepartezi tot mai mult… Ma doare ca imi faci asta. Nu imi vine sa cred cat de usor te poti schimba, cat de usor schimbi sentimente…

Si daca nu mai simte nimic pentru mine, macar sa spuna. Nu sa fie las. Te ascund in mintea mea, te cert, te iubesc. Acolo esti tot timpul, doar acolo…

First love II

Posted On 17/11/2009

Înregistrat sub My life

Comments Dropped 4 responses

  • “Dupa 6 luni in care nu ne-am intalnit deloc, ne-am vazut acasa la Tavi, de ziua lui.  T a sunat la interfon, iar eu m-am dus in dormitor sa ma uit in oglinda. Trebuia sa arat bine de fata cu el. Cand am iesit, surpriza. T. intrase deja in camera lui Tavi. Cateva ore pana la tort nu ne-am vazut deloc, pentru ca ne era prea rusine sa venim unul la altul.
  • In alta zi, eram pe canapeauna din sufragerie, iar T. se juca la Wii. Eu m-am ridicat de 2-3 ori de pe canapea si am iesit din camera. Eram incantata ca T. se uita la mine cand eram cu spatele… uita chiar si de jocul lui si pierdea.
  • Se apropria ziua mea de nastere…

-Pe 7 septembrie vii la ziua mea? l-am intrepat pe T.

-Ma inviti tu?

-Da.

-Ok. Pentru tine orice.

Wow.. pentru mine orice? N-am sa uit niciodata cuvintele astea…

Si a venit ziua cea mare. T a intarziat pentru ca avea pantalonii necalcati, dar cand a venit am coborat scarile din curtea mea si m-a pupat pe obraz. Prima data cand m-a pupat pe obraz. De atunci cand ne vedem ma pupa mereu pe obraz, chiar daca nu e nicio ocazie. Cerceii de la el ii port mereu cand ma intalnesc cu el, iar o floare de la el este presata intr-o carte. Nu puteam sa arunc prima floare de la el. Am facut si o poza in care suntem numai noi doi. M-a luat pe dupa gat. A fost asa frumos…

  • De Paste a fost plecat din oras, dar a doua zi mi-a dat mesaj pe telefon. Era un text dragut cu niste iepurasi si la sfarsit zicea ca si eu sunt un iepuras. Nu credeam ca o sa se gandeasca la mine.
  • Se apropria 29 aprilie, ziua lui T. si asteptam sa ma invite. Si chiar a facut-o. Numai ca nu m-am dus pentru ca nu cunosteam pe nimeni acolo si eram singura fata invitata din spusele lui, desi intr-o poza apare si o tipa blonda. Nu i-am zis nimic lui T. de ea.

-Lasa ca mergem noi sambata sau duminica in oras.

-Care noi? Tu si colegii tai?

-Nu. Tu si cu mine :D

-Aaaa… ok

  • Pe 28 august am plecat in tabara. Am stat in compartiment la tren cu Tavi, Evelina, Andreea, Alin si o alta fata Andreea. Nici nu a plecat bine trenul ca telefonul lui Tavi a inceput sa sune. Era T. Eu radeam cu fetele, iar el m-a auzit si a intrebat de mine…

14 ani

Petru ca nu mai aveam internet, intr-o sambata eram acasa la colega mea, Andreea. Vorbeam cu o prietena din Cluj, cu Ozana, ne vedeam la web, radeam, povesteam.

Andreea: -A intrat T.

-Da? Nici n-am observat.

-Sa vedem daca te baga in seama.

……………………………………………..

T: Ce faci?

Eu: Bine, tu?

T:Bine

Si a cerut sa ma vada la web…

Eu:Vezi sa nu te sperii

T: De ce sa ma sperii?N-am de ce.

Eu: Pai ai cerut web…

T: Nu am de ce sa ma sperii:)

Eu: Vii la ziua mea? ;;)

T: Ma inviti tu?;;)

Eu: Da:P

T: Ok. Cand e ziua ta?

Eu: Nu stii cand e ziua mea…..?

T: Pe…….6?

Eu: Pe 7, dar o fac pe 8.

Si vine 7 septembrie. Ora 21:42, mesaj pe telefon de la T. cu la multi ani…

A doua zi, pe langa cadoul de la T, cel mai mult mi-a placut punga pe care scria: ” Un prieten ca mine este cel mai bun cadou pentru tine.”

La pozele de ziua mea m-a tinut in brate, de sold…

  • Faza amuzanta: T. se lega la sireturi. In fata lui era o masina parcata, iar eu eram cu fata la masina, adica cu spatele la el. In usa de la masina se vedea T. care statea si se uita la my ass….”

Imi pare rau daca a fost plictisitor postul. Am selectat cat mai putin si esential din jurnal. Urmatorul post: O seara neasteptata dintre mine si T. Poate si cele mai frumoase clipe petrecute alaturi, dupa care a urmat un lung zbucium interior mascat de tacere.:)

First love I

Posted On 12/11/2009

Înregistrat sub My life

Comments Dropped 6 responses

Prima iubire nu se uita niciodata. De cate ori ati auzit replica asta? Nu se uita niciodata, fie ca e impartasita, fie ca nu. Zilele au trecut, ideeile mele s-au oprit… Blogul deja face panze de paianjen. Deci… o sa va povestesc despre prima iubire a caramelei. Adica a mea. O sa va scriu din jurnalul meu vechi, asa ca nu va speriati de cat de imatura eram…

“L-am cunoscut cand aveam 10 ani si m-am chinuit mult sa-i deschid ochii. Eram doar o copila care inca se juca cu papusile. Era ziua de nastere a varului meu, Tavi. Acolo l-am cunoscut pe T. Doi ani jumate au trecut ca si cum nu ne cunosteam. Fiecare avea copilaria lui, amicii lui, viata lui. Ne vedeam numai de ocazii speciale precum aniversarile sau sarbatorile de iarna.

Cand aveam 12 ani am inceput sa-l plac pe T. Ma interesam de el, incercam sa il fac si pe el sa ma placa, dar pentru ca baietii se maturizeaza mai greu, toate eforturile mele au fost in zadar. N-am pus eu prea mult la suflet, pentru ca, oricum eram prea mici sa avem asteptari unul de la altul. Inca ne zbura mintea la joaca si la cat mai mult timp liber.

In alta zi de aniversare a varului meu, se anunta mare petrecere la iarba verde. Eram deja innebunita dupa T si aveam emotii cumplite stiind ca el va fi acolo. Doar ca el nu prea mi-a dat atentie. Se juca cu mingea, carti sau spune bancuri cu Tavi. Pentru ca ne plictiseam ne-am dus cu totii pe plaja din aproprierea spatilui verde. Eram eu, T., Tavi si sora matusii mele. Toti 3 ( eu si cei 2 baieti) am intrat imbracati in apa, am facut poze. Buna idee daca nu se ajungea intr-un moment penibil. Ei doi s-au luat pe dupa gat ca prietenii, iar eu am ramas blocata. Nu stiam ce sa fac, sa ma duc langa ei, sa plec sau sa zic ceva. Pentru ca eram timida am ales sa ies din apa, dar nu am facut prea multi pasi, ca sora matusii mele mi-a spus sa ma duc si eu langa baieti sa facem o poza de grup. M-am intors si am intepenit langa T. Iar ca tabloul sa fie si mai jenant, mi-am pus mana pe umarul lui. Era prima data cand l-am atins. Imediat dupa ce s-a facut poza, prima poza in care apar si eu si T., am regretat. Imi adusesem aminte ca el nu vroia sa facem poze impreuna deloc.

Timul a trecut insa repede si am mai crescut cu totii. Povestea incepea sa prinda contur abia acum. Admiratia mea pentru el s-a schimbat in ceva mult mai mult… Cred ca si el ma placea. Eu visam zi si noapte, dar in acest vis trebuia sa existe si o latura care daca e atinsa totul se strica. Tavi s-a certat cu T., au treuct luni de cand nu isi mai vorbesc, iar ca visul sa fie si mai “vis”, T. se schimbase atat de mult incat nu il mai recunosteam. Prinsese toane de adolescent si se credea cel mai ce…

Intr-o seara eram la Tavi la bloc, in camera lui. Pentru ca instinctul imi spunea ceva de mult timp si simtea ca ceva nu e in regula cu T., am intrebat:

- Lui T. ii place de alta fata?

-Hmm.. nu stiu.

-Tavi, te rog spune-mi!

-Pai… ii place de alta fata…

In acel moment tot cerul a cazut peste mine, am inceput sa plang de fata cu el. Nu ma puteam abtine. Baiatul in jurul caruia se invarteau visele mele se uita dupa alta. Simteam nevoia sa plang fara oprire, sa ma descarc, dar nu am facut asta. M-am controlat cat am putut de mult sa ma opresc…

-E de la scoala de la el? Sau din cartier?

-Si de la scoala si din cartier

Asta era imposibil…Sa o vada si in timpul liber si la scoala? Sa dea mereu de ea?..

-O cheama Adelina.

-E bruneta?

-Nu. E blonda.

Instinctul meu fusese bun. Nu stiam ce sa fac in continuare. Zilele treceau, el era tot mai indragostit, iar eu tot mai dezamagita. Ne-am si certat pe messenger. Avea in el niste texte de te lasa masca, stiind ca el nu vorbea asa inainte. Una din greseli a fost facuta si de mine. Aveam la status ” Hai sictir”, dar nu avea nicio legatura cu T. sau discutiile noastre nemaipomenite… Bineinteles, el nu a stat degeaba, asa ca s-a gandit sa imi plateasca in acelasi fel. In statusul lui scria” Ia pwla”. Era prima data cand ma jignea.

-Daca vrei sa stii, statusul meu nu are nicio legatura cu tine, am zis eu.

-Deci te simti?

-Da, ca nu sunt nesimtita ca tine.

Eram total depasita de situatie. Nu credeam ca a putut sa-mi spuna asa ceva. Am rupt poza cu el de pe birou si am aruncat-o cu lacrimi in ochi. Dar certurile nu s-au oprit aici. In alta seara, dupa ce a venit de la un spectacol in care a dansat Adelina, a intrat pe mess si a dat massuri gen: “Ce frumos ati dansat fetele! Mai ales Adelina:x:x” , “Lui x ii place de Adelina:)) si mie:x:x” Nu am spus nimic…

Peste cateva seri am observat ca nu era online, asa ca am verificat. Surpriza, T. ma tinea pe invizibil. Asta chiar m-a enervase, asa ca l-am pus si eu pe invizibil. A doua zi, T. nu ma mai tinea pe invizibil, dar ca sa il invat minte eu l-am tinut o luna intreaga pe invizibil. T si-a dat seama, ca nu era prost si de vreo doua ori mi-a lasat si mesaje offline.

Dupa ce ma vedea din nou online:

-Ce faci? m-a intrebat el

-Bine. tu?

-Bine. M-ai tinut pe invizibil sau mi-ai dat ignore?

-Nu stiu.

-Cum nu stii?

-Nu stiu. Oricum tu m-ai tinut primul pe invizibil.

-Da, o zi! Nu o luna cum ai facut tu.

-Dar de ce?

-Am tinut pe toata lumea pe invizibil, in fara de Tavi pentru ca vroiam sa vad daca imi zice ceva.

-Aha.. am zis eu constiienta ca minte.

Peste o saptamana- doua, tot pe mess T. a recunoscut singur.

-Nu am tinut pe toata lumea pe invizibil, ci doar pe tine, dar nu ma intreba de ce ca nu mai stiu.

Nestiind cum sa il aduc pe T. cel de dinainte,i-am dat un mesaj ca si cum ar fi fost mass: “Daca nu te schimbi si daca nu scapi de fitele alea nu mai dai de mine niciodata. Nici in realitate, nici pe mess si nici la telefon.Sper sa se simta persoana…”

El mi-a spus:

-Pentru mine este massul?

-Nu stiu.

Au mai urmat certuri, dar s-au terminat frumos. T isi cerea scuze intr-un mod in care numai el stia. A reusit sa o scoata pe Adelina din mintea lui( de Sf. Valentin, i-a cumparat un lantisor Adelinei, dar ea nu l-a primit.) Eu si T ne intelegeam din ce in ce mai bine, era evident ca ma placea. Dar ca sa ma vada, trebuia sa se impace cu Tavi, ceea ce a si facut. Dupa 6 luni in care nu ne-am intalnit deloc……”

Continuarea in alt post!


Despre ei

Posted On 08/11/2009

Înregistrat sub My blog

Comments Dropped 8 responses

Astazi o sa iau fiecare blog de la blogroll-ul meu si o sa vorbesc despre ei. De ce imi place sa ii citesc si de ce ii recomand? Sa o luam pe rand.

1.Annie este o veche prietena de pe internet. Am cunoscut-o acum ceva timp pe un forum si de atunci am tinut legatura pe net sau la telefon. Am avut cateva tentative sa ne intalnim, dar din pacate au esuat. Ii citesc blogul, pentru ca atige subiecte interesante, bune de dezbatut cu pareri pro si contra. Ea de fel este o tipa copilaroasa, simpatica, usor naiva, iar toate astea o caracterizeaza in totalitate. Ea este, asa cum vrea sa ii zicem, Annie.

2.Achilianu, la fel ca Annie, atinge subiecte bune de dezbatut. Poti recunoaste un post de-a lui dintre o mie dupa “multumesc”-ul adresat la fiecare post. Si eu multumesc Achilianu ca ne mai incanti cu posturile tale.

3.Alexandra este colega mea de clasa. O adolescenta vesela, trista, melancolica, plina de viata, cu bune si cu rele, cu plusuri si minusuri. Alexandra este inainte de toate un om cu sentimente.

4.Buze roz este noua la mine in blogroll. Este o tipa open-mind, cu conceptii noi despre viata si sentimente puternice. Recunoaste ca “life in plastic is fantastic”, ba chiar se mandreste cu asta in ciuda parerilor contra pitzipoance. Stie ca drumul spre reusita nu e intotdeauna cel mai usor, de aceea lupta pentru ce vrea. Isi intituleaza blogul “Trairi plastificate”.

5.Cabral nu mai are nevoie de nicio prezentare. Omul asta pe spune pe bune.

6.Dono a fost primul care a intrat la mine in blogroll. I-am gasit blogul din intamplare si va jur ca mi-a placut atat de mult ca am luat in 3-4 zile toate posturile din urma si le-am citit. Pe toate, pana la inceputul blogului.

7.Ivanuska scrie despre intamplari normale din viata, din care reiese ceva nu chiar atat de normal…. Iubeste politica si e unul din putinii barbati care inteleg subintelesul oferit de femei.

8.Mary este prietena mea cea mai buna. Ea e mereu acolo sa ma asculte cand simt nevoie sa vorbesc cu cineva, e mereu acolo cand am nevoie de cineva. Chiar daca ne mai certam noi, si ne trantim niste fraze de ne lasam cu gura cascata una pe alta, cearta noastra nu tine mai mult de cateva ore. Blogul ei este un blog personal, cu trairile ei zilnice, cu parerile ei si cu patanile ei.

9.Ozana. Pe Ozy o cunosc de mult. E o fata speciala, diferita. E pasionata de fotografie si de arta in general.

10.Rose e noua in blogosfera. E fosta mea colega de generala, ne cunoastem din clasa intai. Acum suntem la acelasi liceu, dar in clase diferite. Am avut perioade bune si rele cu ea. Puteam sa ne certam din orice, mai putin un lucru: baietii. Mereu am avut pareri diferite la baieti si gusturi diferite. In rest ne puteam certa toata ziua din orice.

11.Yinu, un baiat care isi face singur regulile. Ii plac jocurile pe calculator, internetul si… fetele.

Viata fara ciocolata este ca femeia fara tocuri

Posted On 06/11/2009

Înregistrat sub My life

Comments Dropped one response

Am avut si eu zile mai bune in care imi mai miscam fundul. Mai ieseam si eu la alergat sau cu rolele… sau in cel mai rau caz faceam bicicleta in fata televizorului, ca asa uitandu-ma pe pereti nu are farmec. Gaseam ceva de zgait ochii la tv si pedalam… Acum parca am gripa lenesa. Asta e gripa noua la mine. Si e asa frumos sa staaaai… sa privesti, sa admiri, sa dormi, sa mergi incet… Acum 2-3 saptamani ziceam ca poate imi fac si eu un abonament la sala, sa ma mai mentin si eu, ca deja incep sa am un corp cu prea multe rotunjimi, dar bine ca m-a facut mama fata realista si mi-a venit mintea la cap sa nu dau banii pe un abonament pe care nu o sa il folosesc. Ca oricum nu m-as fi dus eu prea des.

De ce am pus titlul de mai sus? Pentru ca ciocolata e ca un drog pentru mine. Din cauza ei am eu de patimit cu slabitul. Si se da o lupta crancena, ciocolataaaaaaaa:x vs. corp frumos. Si ce batalie…ies scantei intre sabiile lor si bla bla. Sa nu aberez. Si imi vine sa mor cand ma gandesc ca nu ar fi nimic daca as manca si ciocolata si as face si miscare.

Care imi cumpara o ciocolata? Imi place Poiana cu alune sau Milka cu capsuni. Hai va roooog.

Un grasut scarbos

Posted On 05/11/2009

Înregistrat sub My life

Comments Dropped one response

Acum doua saptamani credeam ca totul merge normal, ca vor fi niste zile banale in continuare si nu se va intampla nimic iesit din comun. M-am inselat. M-am bagat in pat, moarta de somn, gandindu-ma la chestii care nu se intampla in realitate, dar mi-ar placea sa se intample. Asa fac mereu sa adorm. Si aproape atipisem ca deodata aud ceva. Crontz crontz. Imediat in capul meu s-au facut conexiunile! Cine e rozator si mic, care sta ascuns prin camera? Bingo. Soricelul. Optimista din mine, sau mai bine zis sperand ca ma insel, am zis ca mi se pare, ca nu are cum, e imposibil sa fie soricel, ca nu avea de unde sa intre. Si mai aud crontz crontz. Si ma mai gandesc putin… Si deodata aud pasi rapizi facuti cu labute de soarece scarbos cu gheare pe parchet. In clipa aia am sarit din pat ca arsa. In picioare in varful patului. Si am inceput sa tip: “Mamiiiiiiiiii mamiii mamiiiiiiiiiiiii!! Soarecele!!” Am sarit din pat sa ma duc la ea in dormitor sa dorm acolo. Pana am ajuns a fost ca in filemele cu prosti. Tzop tzop de pe un picior pe altul intr-un ritm alert, ba chiar mai mult un fel de fuga cu picioarele cracanate si genunghii indoiti. Va imaginati voi. Jalnic. Si asa am dormit eu cu mama o saptamana intreaga. Ca la gradinita, cu mamica de mana. Si acum urmeaza partea palpitanta. Am luat o pisica si am inchis-o in camera mea sa prinda soarecele… Si am inchis-o si pe bunica optional pe acolo, sa verifice daca il prinde sau nu. Ca ce, eu nu pot sa dorm bine decat la mine in camera, in patul meu. Altfel parca dorm pe cuie. Si trece o zi intreaga si ajung acasa…. si primesc o veste buna. Pisica a mancat soarecele. Si acum a urmat cv de genu. Eu: “Dar esti sigura ca l-a mancat??? Adica l-ai vazut tu cu ochii tai?” Bunica: “Da, da. Era cu el in gura si am scos pisica afara sa il manance.” Eu:”Bine… atunci dorm la mine azi”. Si m-am trantit la calculator, deja uitand povestea cu soarecele. Si ma ia somnul.. si ma duc spre pat. Si dau pernele la o parte. Si surpriza. Excremete de soarece!!! In momentul ala am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare, ca imi pica cerul in cap, ca peretii se strang, ca mi se invart creierii si ca o iau razna. Si am mai dormit la mama o noapte. A doua zi am schimbat tot,tot. Ba chiar am si aspirat toate colturile patului si patul si pe langa pat. Si am aerisit. Si am mutat patul ca sa fiu sigura ca nu mai e nimic. Si m-am asigurat ca e totul ok… Dar ca sa dorm linistita am lasat o bucatica de cas pe parchet, in fata televizorului si m-am culcat. A doua zi, de dimineata, suna telefonul, alarma de trezire. O opresc si ma bag cu capul in perna, sa mai dorm putin. Adevarul e ca nu imi ardea mie sa imi misc fundul din pat. Si deodata privirea mea s-a indreptat spre locul unde am lasat casul. Dar casul disparuse. Stiti cum am sarit din pat? Zici ca ma ardea cineva cu fier incins daca mai stateam o secunda in pat. Si m-am trezit la comanda. Si am inceput sa plang, sa dau din picioare, sa tip. Cum e posibil sa fie alt soarece? Cum, cum, cum? Si lacrimile curgeau… Daca am dormit cu el in pat? Cu scarbosul ala? Mie imi e frica doar cand il vad, dar sa ma mai si atinga… Simteam ca turbez. Si iar am dormit cu mama. Si noroc cu un vecin care mi-a dat o capcana de soareci facuta de el. Si la 6 dimineata soarecele meu era spanzurat… Cam asa arata nemernicul care mi-a stricat cateva nopti:

Fotografie0181

Contra vaccinarii!

Posted On 01/11/2009

Înregistrat sub Masonerie

Comments Dropped one response

Lasand la o parte teama mea de ace, chiar sunt contra vaccinurilor. Pentru ca inca sunt minora si sunt la liceu, m-am informat despre ele. Am citit multe articole, am cautat legi etc si am ajuns la o concluzie: vaccinurile dauneaza. Niciun vaccin nu asigura protejarea completa contra unei boli. Ele pot face mai rau. Ca sa scap de vaccinarea in masa care ne-o pregatesc cei de sus si masonii am batut-o pe mama la cap cu asta si am convins-o ca nu voi mai face niciun vaccin bagat de ei pe gat.

Pentru mai multe informatii accesati linkul acesta. Eu zic sa va informati inainte sa acceptati toate prostiile. E corpul tau, e decizia ta, nu a lor. Eu am acordul mamei sa plec de la liceu daca ma forteaza cu vreun vaccin. Pe siteul aceva veti gasi multe informatii utile si adevarate. Spune si tu STOP CAMPANIILOR DE VACCINARE!

OTV-ul s-a mai dus putin la vale

Posted On 01/11/2009

Înregistrat sub Aberatii

Comments Dropped 3 responses

De cand cu noul studio al lui Diaconescu, s-au schimbat mai multe. Penibilul dinainte, care atragea totusi telespecatori s-a transformat in si mai penibil. Inainte Diaconescu tinea o Romanie intreaga cu sufletul la gura si toti asteptau sa ajunga acasa sa vada ce s-a mai intamplat cu Elodia. Si cati bani ieseau din audienta lui… Seara OTV-ul spargea audientele. Devasta tot. Acum ce a mai ramas din tot? Mai nimic… Adio vechiul studio cu care ne-a obisnuit, adio subiecte palpitante care sa te tina ca pe ace pana a doua zi cand aterizai iar in fata televizorului.

Si stiti care e strategia lor de a face din nou audienta? Bagatul pe gat… Am inceput sa primesc mesaje pe numarul de Orange de la OTV. Mesaje publicitare. Dinalea enervante gen nu pierdeti Dan Diaconescu intre orele nu stiu care si nu stiu care!! Bla bla bla. Oare ei nu inteleg ca unii s-au saturat de ei?

Aseara am petrecut

Posted On 31/10/2009

Înregistrat sub My life

Comments Dropped 3 responses

Nu mai postez zilnic, pentru ca m-am hotarat sa nu mai fac posturi doar asa… sa fie. Voi posta cand chiar simt nevoia sa povestesc ceva sau cand chiar am chef de scris. Vreau sa fie ceva ok, ceva din suflet, nu prostii. Vreau sa imi placa mie cand citesc posturile. Sa intru la un post vechi de-al meu si sa il recitesc cu placere, sa imi amintesc clipele povestite acolo, nu sa imi vina in cap cat m-am zbatut sa scot ceva din mine ca sa scriu ceva.

Si am fost la balul bobocilor. Si am facut turturi la nas pana am intrat in club. Stateam toti ca la pomana, astepam sa intram in club in dita mai coada formata. Si ne-am dat coate, ne-am facut chiftele si am ras si pana la urma am intrat. Ce pot sa povestesc… a fost dragut. Spatios fata de anul trecut unde nu aveai loc sa faci un pas in tot clubul. Am facut in Amnesia din Mamaia anul asta. Acum eram multi, era atmosfera, aveai loc sa dansezi si sa simti ritmul, sa te integrezi si tu si sa simti vibratiile din jur. Vorbisem inainte ca nu stam mai mult de 2-3 noaptea, asa ca am tras concluzia ca nu are rost sa ne inchiriem masa. Si n-am inchiriat. Si nu aveau garderoba. Si m-am invartit ca un titirez 15 minute sa imi gasesc colegele sa imi tina haina. Ne-am intalnit cu niste tipi de a 11-a si pentru ca Alex e de treaba ne-a lasat sa ne lasam la ei hainele. Baiatul ne-a si servit cu whisky cu cola (mai Alex, tu vrei sa ne imbesti?)

Si ce nebunie a fost cand au cantat Dj. Andi cu Stella -Freedom… Toti eram in extaz. Iar cum am eu o voce asa mai pe tonalitati mici, sa mor daca imi auzeam strigatul in harmalaia aia. Toata lumea dansa, canta, era cu mainile in aer, topaia. Stiti voi cum e in club… Si astea au fost partile frumoase. Desprea alea urate nu postez, nu de alta dar mi-au stricat seara. Rau de tot. Si nu am chef sa imi amintesc, deci pas.

Ce e prea mult strica

Posted On 27/10/2009

Înregistrat sub My life

Comments Dropped leave a response

Am mai multe chestii de zis, iar titlul asta merge cam la toate. Si sa le numerotam.

1.Direcotul suge. Rau de tot. Ne seaca.Anul trecut ne-au bagat intr-o clasa stil vremea lui strabunicu’. Parchetul dinala vechi, uzat, rupt, putrezit, mucegait, tot ce vreti voi. Bancile dinalea vechi, de 2 persoane… fara scaune. Si alea putine care erau, nu aveau spatar. Era chin. Dulapurile mari, vechi, greoaie, cu geamuri ca de vitrina, geamuri si ele sparte. Perdele gri de atata jeg de pe ele, nespalate si rupte. Era cea mai veche clasa, cea mai imputita la adevaratul sens al cuvantului. Solutia gasita? Lasa ca platesc parintii… Si ne-au jumulit de bani anul trecut, ca pe niste gaini executate. Bani pentru parchet, bani pentru chestia de sub parchet ( OSB?? :-? ? ), bani pentru jaluzele,bani pentru camera video, bani pentru suport pentru calculator, bani pentru p**a lor. Suportul ala nici in ziua de azi nu l-au facut. Au fost milioane intregi aruncate pe nimic. Da, arata clasa de standard inalt, avem tabla dinaia cu marker ca asa sunt smecherii acum, avem de toate. Bani mai putini. Anul asta nesimtirea creste. Atinge cote maxime chiar. Azi vine directorul in clasa si bine mersi incepe sa se uite la sfarsitul catalogului, la ce lucreaza parintii. Eventual te mai si intreba gradul lor. Pac, cum te-a prins ca ai parinti cu bani, un act in fata trantit. Act pentru sponsorizare. Deci cum poti sa ceri sponsorizare cand tu ne ceri in tot anul scolar peste un milion de lei vechi adunati din toate prostiile + cumparat marker, bureti, curu meu? Parintii nostri clocesc bani noaptea cand dorm si eu nu stiu? Chiar a fost injositoare faza. Si acum cateva zile diriginta ne-a trantit o replica dinaia despteapta tare de tot. Era ceva in gen cum de ne plangem ca dam bani, cand avem pretentia ca pe diploma noastra sa scrie ca am terminat un colegiu national? Ne credem la un liceu dinala de cartier? Dar vai!

2.Cum poti sa te machiezi ca un clown si sa te mandresti cu asta? Daca esti baiat, sari peste punctul 2. Nu cred ca e interesant pentru tine. Cunosc o fata, draguta, frumusica, finuta. Problema ei e ca are fite. Unele mari de tot. Si daca are fite se si machiaza. Pana acum cateva zile era chiar ok. Dar deja incepe sa ma lase putin cracanata… Cum e posibil sa isi dea cu un fard atat de strident la ochi, adica chiar deranjeaza cand o privesti…E un bleu asa sidefat si stralucitor. Si codita aia de aceasi culoare ca fardul, ma omoara fato. Si mai bine ai renunta la blush. Esti prea incarcata cu machiajul ala de vampa si cu blushul ala atat de rooooooz si de strident. Erai de 1000 de ori mai draguta cand te machiai natural.

P.s: Am reusit sa imi tund bretonul. Am fost cu rolele ca sa ma misc repede si culmea, chiar nu m-a ciopartit. E ok… A meritat bacsisul.

Pagina Următoare »