Gata cu prostiile Romania
09/02/2010
Înregistrat sub Aberatii, D'ale altora
Etichete: droguri, ierburi halucionogene, obiceiuri proaste, vicii
Mi-a povestit o prietena mai demult despre un tip care a cam luat-o razna. Adica s-a cam dat pe ierburi halucinogene de cand devenisera legale. Azi o prostie, maine doua, trei, hai sa o incercam si pe aia si pe cealalta si uite asa tipul a ajuns dependent de prostiile alea. Si sunt sigura ca nu e singurul caz din tara, sa fim seriosi… Doar ca acum vine bomba. Legea se schimba si surpriza, nu mai sunt legale. Micul experiment – pt ca eu cred ca a fost un experiment sa se stie daca legalizeaza si drogurile, daca le mai merge lor afecerea la fel de profitabil… – a luat sfarsit. Multi au preferat pe aceste ierburi legale, decat cele ilegale. E mai simplu nu? Sunt curioasa ce or sa faca acum fara ele…
Povestea ghetelor perfecte
Sa va povestesc. Inainte sa inceapa iarna asta adevarata, cu ninsoare si frig, mi-am pus in cap ca trebuie neaparat sa imi cumpar niste ghetute noi. In fiecare zi ma uitam ca bleaga pe pereti si visam cu ochii deschisi ghetele perfecte. Asa cum imi doream dintotdeauna sa le am. Imi imaginam fiecare detaliu, model, ba chiar si cum mi-ar sta cu ele. Si le-am cautat, le-am vazut si am fugit spre ele. Le aveam in mana in sfarsit. Ghetutele mele! Erau perfecte, aveau si toc cum visam dintotdeauna, doar ca eram prea mica pentru ele. Dar acum in sfarsit erau ale mele. Si le-am dus cu grija acasa. Le-am pus la loc de cinste in camera mea si le priveam, le admiram si deabia asteptam sa le port. Si in sfarsit a venit si ziua cea mare. Mi-am pus ghetutele si am plecat. 8 ore eram plecata de acasa, iar 10 minute de mers pe jos. A fost singura data cand mi-am purtat incantatoarele mele ghetute. Si pentru ca ma dureau picioarele si mergeam ca o gasca impaiata, parca si ghetele au devenit mai urate. Stiti ce vreau acum? Altele noi… Dar fara toc daca se poate. A da, si pentru astea mi-am facut o imagine in cap. Ghetele perfecte din nou!
Criza ne va afecta si in urmatorii 20 de ani
Asta inseamna, rotunjit, ca o sa fie criza pana fac eu aproximativ 40 de ani! Voi va dati seama? E o viata de om… E viata mea, adica tineretea mea in plina criza. Asta inseamna ca o sa traiesc degeaba, o sa traiesc sa ma enervez si o sa traiesc sa mor de foame? Noi astia tineri, trebuie sa ne strangem si sa ii dam in judecata ca ne strica tineretea cu criza lor. Deasta nu au pitipoancele in devenire bani de farduri si rochite, iar cocalarii nu au bani sa le sponsorizeze. Si daca nu mai au bani sa-si cumpere chestiile astea, se fac urate si le scade nivelul in societate. Si daca se fac urate si toti oamenii ne facem urati, nu ne mai casatorim. Si daca nu ne mai castorim nu ne mai inmultim. Si daca nu ne mai inmultim o sa scada populatia. Si daca scade populatia elitele or sa fie in culmea fericirii. Deci trebuie sa ne luam toti de mana si sa nu ii lasam sa ne strice tineretea da?
Voi de sex masculin, nu ma injurati dar…
…trebuia sa desenez un porc. Erau mai multi porci desenati acolo, asa ca trebuia sa fie si al meu. Si mi-am lasat inspiratia sa vina. Si ca sa vedeti ce talentata e carameaua si ca ea stie sa deseneze porci, indentificati-l aici: link
Pont: E procul ala dragalas cu flori in mana si da… penultimul.
Nu e asa ca e dragalas?
A da, si daca vreti puteti sa faceti si voi un porcusor acolo. Sa fie si mai multi porcusori.
Si lumea virtuala e mica
Ce mica e lumea! Dar si blogosfera e mica… Dupa ce am dat de blogul lu’ Ozy acum ceva timp( eu o cunosteam dinainte, doar ca nu mai vorbisem si nu stiam ca are blog), acum s-a intamplat altceva. Vania a primit o leapsa, a dat-o mai departe la baiatul ciudat, iar baiatul a dat-o Adinei. Si cum Adina e fata atenta si fiecare leapsa care o primeste, are grija sa mi-o inmaneze, asa a facut si de data asta. Deci am o leapsa de facut. Sa incepem…
Principala trasatura a caracterului meu:perfectionismul
Calitatea pe care o prefer la un barbat: fidelitatea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: delicatetea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: increderea
Principalul meu defect: critica
Ocuptia mea preferata: lenevitul
Visul meu de fericire: perfectionism fizic si psihic
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: sa raman singura
Ce-ati vrea sa fiti? presedinte
Tara în care-as vrea sa traiesc: Polonia
Culoarea preferata: mov
Floarea preferata: orhidee
Pasarea preferata: papagal
Prozatorii mei preferati: Camil Petrescu
Poetii mei preferati: Mihai Eminescu ( desi nu era poet decat in plan secundar…)
Eroul meu preferat: -
Eroina mea preferata: -
Compozitorii preferati: Beethoven ( nu prea ascult, dar na.. s-a priceput omul)
Pictorii preferati: Stefan Luchian
Eroii din viata reala: mamicile(nu doar cu numele)
Eroinele din istorie: Ioana d’Arc
Bautura si mancarea preferate: apa, chiftele
Numele preferat: Ellayne
Ce detest cel mai mult: manipularea
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Hitler
Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Pacea
Darul natural pe care-as vrea sa-l am: citirea de ganduri
Cum as vrea sa mor: impacata cu mine si… fara durere
Starea de spirit actuala: calma
Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: ridicarea tonului, a vocii
Deviza mea: Lupta pentru tine.
Finish.
Leapsa merge mai departe la Andreea, la Mary si la Zappy. Primele doua fete vor, nu vor, or sa scrie leapsa ca le toc eu la cap, dar la Zappy nu bag mana in foc, pentru ca nu ne cunoastem. Daca citesti asta Zappy sa stii ca eu una chiar sunt curioasa de raspunsurile tale! Sper ca o sa o accepti.
Apropo Ozy, pune poza cu procusorul desenat de mine.
“Criza” iernii a trecut..deocamdata
Si cand zic criza ma refer la gerul care a fost cateva zile. Cum ieseam afara trebuia sa te imbraci ca un mos craciun varianta viscol si nameti mai mult decat normal. Bine, hai fara nameti, ca zapada nu era decat in zonele cu stradute mici, dar in general se deszapezise. Deci nu zapada era beleaua, ci frigul. Dinainte sa deschizi usa te gandeai daca e bine sa o deschizi sau nu, pentru ca arata amenintator. De jur imprejurul usii era gheata. Pana la statia mea de autobuz aveam de mers 10 minute pe jos. Si nu era deszapezit in cartier la mine. Strada era numai buna de patinaj artistic si de cazut in bot, iar trotuarele nici nu mai existau. Erau ingropati. Asa ca trebuia sa patinez neaparat. Sa patinez pe langa masini. Trebuia sa ne filmeze cineva de undeva de sus, era un dans nemaipomenit. Am scapat eu si de asta, trec strada sa ajung in statie si… surpriza. Statia nu era. Pe tot trotuarul era zapada pana la mijlocul meu. Deci statia nu era…
Zilele au trecut, eu am stat in casa. Si acum stau in casa. Dar asta e partea a doua. Stiu ca e o porcarie de post fara nicio concluzie, dar am auzit ca iar vine zapada. Trebuia sa ma descarc. Ne mutam in Hawaii?

